Avem tot felul de manifestari anxioase in situatii pur si simplu ridicole, sau cel putin asa par pentru multi dintre noi.
Eu le am, le constentizez, dupa ce trec de ele, mi se par caraghioase. Dar momentele in care mi se intampla, sunt o lupta intre ceea ce simt si imi proiectez, cu ancorarea in realitate.
Credeam despre mine , ca eu nu am astfel de manifestari anxioase, dar toate semnele era acolo, pur si simplu nu le vedeam sau le ignoram.
De la teama de a nu fi ridicola intr-o conversatie, la cea de a nu fi inteleasa, de a nu fi placuta, la cea de respingere, toate poate le-ai trait si tu cel putin o data in viata, fara sa te opresti prea mult la acele momente. Cred ca debuteaza din copilarie, dar cel putin in perioada in care am crescut eu, nu era nimeni atent la astfel de detalii.
Dar daca ai fi facut-o si te-ai fi intrebat de unde au aparut aceste temeri, daca ti-ai fi acordat putin timp sa constientizati ce simtit in acel moment, daca ai fi analizat in profunzime situatia si ai fi constatat ca nu ai gresit cu nimic, poate nu le-ai fi carat cu tine in tot acest timp, nu le-ai fi adunat si colectionat, iar acum nu te-ai afla in situatia in care sa crezi ca ai o problema, ca este ceva in neregula cu tine.
O teama conduce la alta teama, trebuie sa cauti in tine acceptarea, sa inveti sa te cunosti, sa fii atent la semnele pe care corpul tau ti le trimite. E important si sa te ierti si sa lasi in urma experientele negative.
Colectioneaza doar momentele frumoase si invata sa traiesti in armonie cu tine!
Sa auzim de bine!
